Dr. Luminita Cimpeanu

Consultaţia prenatală este un act medical preventiv, de mare responsabilitate, necesitând o bună colaborare între medicii de familie, obstetricieni şi de alte specialităţi, în funcţie de situaţie.

Carnetul de gravidă reprezintă o veritabilă carte de identitate în această perioadă delicată din viaţa femeii şi este bine să se afle în permanenţă asupra purtătoarei, oriunde s-ar afla şi în special atunci când se prezintă la medic sau la maternitate pentru consultaţii de urgenţă sau naştere.

Orice problemă de sănătate ce ar putea surveni la o gravidă, fie că este vorba de incidente, accidente în gospodărie (căzături, lovituri în abdomen, etc), accidente rutiere (soldate cu politraumatisme, fracturi sau patologie specifică sarcinii (iminenţă de avort, iminenţă de naştere prematură, hemoragii) sau asociată sarcinii (ex. diabet, infecţii urinare, apendicită;), ar putea beneficia de un management mult mai corect şi mai eficient dacă informaţiile din carnetul de gravidă ar fi imediat accesibile personalului medical de la staţia de salvare.

Carnetul trebuie să conţină toate datele medicale ale gravidei

În toate situaţiile enunţate mai sus, ne-ar putea fi de un real folos şi ar urgenta cu mult decizia terapeutică corectă dacă am afla grupa de sânge şi Rh-ul gravidei, vârsta de gestaţie (importantă pentru a şti dacă fătul este viabil, în cazul în care situaţia ar cere o evacuare rapidă a sarcinii pentru salvarea mamei sau efectuarea de radiografii ce sunt contraindicate în primul trimestru etc).

De asemenea, dacă gravida este în evidenţă cu boli cronice, ce se pot dezechilibra în condiţii de stres (ex. diabet, cardiopatii) sau dacă prezintă o patologie specifică sarcinii (ex. hipertensiune arterială indusă de sarcină, incompatibilitate în sistemul Rh, placenta praevia). Toate acestea sunt informaţii extrem de utile, care, aflate din carnetul de gravidă, ar scuti foarte mult timp, investigaţii paraclinice excesive şi laborioase şi ar ajuta medicul de la camera de gardă să ia o decizie referitor la secţia în care trebuie internată pacienta, ducând, bineînţeles, la o decizie terapeutică promptă.

Consultaţiile în timpul sarcinii, obligatorii

Frecvenţa consultaţiilor prenatale ar trebui să fie, in general, la gravidele normale: lunar, de la prima consultaţie până la 28 de săptămâni, bilunar, ulterior, până la 36 de săptămâni şi apoi săptămânal până la naştere. Ritmul consultaţiilor va fi însă adaptat şi individualizat pe parcurs, în funcţie de constatările efectuate, de vârsta pacientei şi problemele ce vor aparea, eventual, la diferite vârste de gestaţie. Acesta este de fapt şi scopul consultaţiei prenatale: depistarea activă a oricăror probleme apărute în sarcină şi tratarea lor din timp.

Prezentarea la medic, conform ritmicităţii amintite, ar trebui să înceapă cât mai devreme în trimestrul întâi, preferabil la 6-7 săptămâni, ocazie cu care se va efectua un examen clinic general, se vor recomanda analizele obligatorii în sarcină (grupade sânge şi Rh-ul, hemoleucograma completă, uree, creatinină, calcemie, glicemie, examen sumar de urină, VDRL-ul pentru depistarea luesului, antigenii pentru HIV şi hepatită B, frotiul citodiagnostic şi citobacteriologic al secreţiei vaginale).

Nu sunt obligatorii, dar sunt binevenite şi determinările serologice ale Anticorpilor Ig G şi Ig M pentru toxoplasmă, herpes, citomegalovirus, rubeolă şi rujeolă, boli implicate în afectări severe congenitale ale fătului, atunci când sunt contractate pentru prima oară în timpul sarcinii. De asemenea, este bine să solicitaţi medicului de familie un bilet de trimitere către un cabinet de obstetrică-ginecologie cât mai precoce (6-7 săptămâni), pentru confirmarea clinică şi ecografică a sarcinii uterine normal implantate, cu embrion viabil şi mişcări de cord embrionar, excluzând totodată o patologie genitală asociată sarcinii (ex: fibroame uterine, malformaţii uterine).

Minimum trei ecografii în timpul sarcinii

La următoarele vizite, se vor consemna în carnet greutatea gravidei, prezenţa edemelor, apariţia varicelor la nivelul membrelor inferioare, valorile tensiunii arteriale, creşterea în volum a uterului, starea colului uterin, momentul perceperii primelor mişcări fetale (20 de săptămâni la primipare, 16 săptămâni la multipare), se vor repeta analizele de sânge trimestrial şi examenul de urină lunar.

Ideal ar fi să se efectueze minimum trei ecografii în timpul sarcinii, şi anume: în afară de cea de la 7 săptămâni, la 11-12 săptămâni cu măsurarea pliului nucal (element de diagnostic pentru suspiciunea de anomalii cromosomiale), la 20-24 săptămâni evaluarea morfologiei fetale (necesită un aparat performant şi un ecografist antrenat) şi a ritmului de creştere a fătului (pentru depistarea întârzierilor de creştere intrauterină întâlnite în general în anomalii cromosomiale, dar şi în HTA indusă de sarcină.

Dacă aceste examene sunt în limite normale, se mai poate efectua o estimare a greutăţii fetale în ultima lună de sarcină, pentru a realiza un prognostic de naştere cât mai corect. Un caz aparte îl reprezintă viitoarele mame cu vârste peste 35 de ani, la care obligatoriu se va recomanda dublul test (10-13 săptămâni) şi triplul test (17-20 săptămâni), valori ridicate de risc obţinute la aceste investigaţii vor impune efectuarea studiului cariotipului cromosomial al fătului.

Celulele fetale sunt recoltate prin amniocenteză (puncţionarea cu ac fin a cavităţii amniotice şi extragerea de lichid amniotic). Prin această metodă (testul Fish) se pot diagnostica Trisomia 13, 18 şi 21 (sindromul Down), cât şi anomaliile cromosomilor sexuali (ex. Sindromul Turner).

Aceste investigaţii au luat amploare şi la mame mai tinere, întrucât, deşi incidenţa este mai redusă, s-au întâlnit anomalii cromosomiale şi la nou-născuţi proveniţi din gravide sub 30 ani.

Lipsa dispensarizării sarcinii, tot mai frecventă

Din păcate, realitatea arată altfel, un mare procent din femeile gravide se prezintă în maternitate pentru naştere complet nedispensarizate sau incorect urmărite: o singură vizită la medicul de familie sau cel mult două, fără carnet de gravidă, relatând că i s-au luat nişte analize la medicul de familie şi „au ieşit toate bune“, dar, evident „sunt la dispensar“ şi, eventual, o ecografie, care este, de asemenea, la dispensar.

În aceste condiţii, obstetricianul de gardă este nevoit să obţină în câteva minute, informaţii despre gravida pe care o vede pentru prima oară, presat de timp şi de starea de agitaţie a parturientei cu contracţii, informaţii care ar fi trebuit să fie rodul unei munci asidue de aproape 9 luni şi consemnate în carnetul de gravidă.

--

Dr. Luminita Cimpeanu

Sindromul ovarelor polichistice este un dezechilibru hormonal, ce interfereaza cu ovulatia normala. Femeile cu acest sindrom nu au un ciclu menstrual normal, regulat. Astfel, sunt afectate si alte sisteme ale corpului, cum ar fi cel metabolic si cel cardiovascular.

Majoritatea femeilor afectate de sindrom prezinta numeroase chisturi mici (mai mici decat un bob de mazare) la nivelul ovarelor.

Afectiunea este frecventa in special la femeile cu varste de pana la 30 de ani. De asemenea, sunt implicati si factorii genetici. Fiicele si surorile femeilor cu sindromul ovarelor polichistice au 50% risc de a dezvolta afectiunea.

Care sunt cauzele chisturilor ovariene?

O caracteristica esentiala a sindromului ovarelor polichistice este rezistenta la insulina. Atunci cand o persoana este rezistenta la insulina inseamna ca celulele din organism nu mai raspund la acest hormon care circula in sange.

Lipsa ovulatiei, infertilitatea, pierderile premature de sarcina si nivelul mare de hormoni androgeni sunt determinate de cresterea cantitatii de insulina din corp.

In cazul ovarelor polichistice, anumiti foliculi sub-dezvoltati se aduna in ovare. Ovulele din acesti foliculi nu se maturizeaza si astfel nu pot fi eliberate, deci nu are loc menstruatia.

Si atunci se acumuleaza sub forma de chisturi in ovare. Incapacitatea de a ovula si lipsa maturitatii foliculilor sunt cauzate de nivelul scazut ale hormonului de stimulare a foliculilor si de nivelul ridicat de androgeni (hormoni masculini).

Care sunt simptomele sindromului ovarelor polichistice?

- absenta menstruatiei, care apare de obicei dupa una sau mai multe menstruatii normale in timpul pubertatii;

- cicluri menstruale neregulate, rare sau anormale;

- diabet sau rezistenta la insulina;

- crestere in greutate, uneori pana la obezitate;

- acnee, ten gras, matreata, pete pe piele;

- virilizare (prezenta caracteristicilor de sex masculin; spre exemplu: intensificarea cresterii parului de pe corp, ingrosarea vocii, largirea clitorisului etc.);

- depresie sau modificari ale dispozitiei;

- infertilitate.

Cum este diagnosticat sindromul ovarelor polichistice?

Pentru a diagnostica sindromul ovarelor polichistice, doctorul trebuie sa ia in considerare istoria medicala a pacientei si poate cere urmatoarele teste:

- nivelul hormonilor de stimulare a foliculilor (FSH);

- nivelul hormonului luteotrop (HL);

- nivelul hormonilor androgeni;

- nivelul estrogenului;

- examinari cu ultrasunete vaginale si/sau abdominale;

- laparoscopie;

- biopsie a ovarului;

- test de urina (17-cetosteroizi);

- IRM (imagine cu rezonanta magnetica) a abdomenului.

Testele de sange pot include:

- nivelul prolactinei;

- teste de functionare a glandei tiroide;

- serul hCG (test de sarcina).

Cum se trateaza sindromul ovarelor polichistice?

Tratamentul pentru sindromul ovarelor polichistice depinde de simptome si de dorinta de a ramane insarcinata.

In cazul in care iti doresti sa faci un copil, medicul iti poate prescrie pilule anticonceptionale. Medicamentele cu hormoni folosite regularizeaza ciclul menstrual si reduc cresterea anormala a parului.

Riscul dezvoltarii hiperplaziei endometricale, o afectiune ce se poate transforma in cancer intrauterin este redus foarte mult datorita acestui tratament.

In unele cazuri, destul de rare, de altfel, doctorul poate elimina sau distruge chirurgical o parte din tesutul ovarian. Acest lucru duce la vindecare sau la regularizarea ciclului menstrual pentru o perioada.

Care sunt posibilele complicatii ale sindromului ovarelor polichistice?

- probleme legate de obezitate (diabet si tensiune arteriala ridicata);

- risc crescut de cancer la san;

- risc crescut de cancer endometrial;

- sterilitate.

Pentru luna ianuarie a anului 2014 v-am pregatit o oferta speciala atractiva:

- consult ginecologic+

- ecografie transvaginala +

- Frotiu Babes-Papanicolaou +

- examen clinic sani la doar 80 RON (economisiti 110 ron)

- interpretarea rezultatelor investigatiilor incluse in oferta (ecografie si examen Babes-Papanicolaou), precum si elaborarea planului terapeutic (daca este cazul) se va face intr-o sedinta de consultatii separata, care este GRATUITA!!!

Va asteptam cu drag!

Pentru programari, sunati la numerele de telefon:

0744-173892

0720-108911

Candidoza vaginala este una dintre cele mai frecvente probleme genitale cu care femeile se confrunta, fiind prezenta cel putin o data in viata fiecarei femei. Candidoza vaginala se produce datorita agresiunii la nivelul mucoasei vulvo-genitale a unei ciuperci numite Candida Albicans.

Cum se manifesta candidoza vulvo-vaginala?

Daca ai facut candidoza, vei observa o secretie vaginala groasa si alba, cremoasa sau galbena, cu o consistenta asemanatoare cu a branzei. Alaturi de aceste scurgeri poti avea si senzatie de prurit, disconfort si roseata la nivelul vulvei.

Daca suspectati aparitia candidozei vulvo-vaginale, adresati-va medicului specialist pentru diagnostic si tratament

Este o analiza a celulelor de pe suprafata colului uterin, ce descopera anomaliile premergatoare cancerului de col uterin. In practica, pentru a creste semnificativ sansele de detectare a anomaliilor premergatoare cancerului de col, acest test se asociaza cu teste ADN HPV si cu examene colposcopice

Consultatia se poate efectua oricand in afara menstruatiei, perioada cea mai potrivita fiind la citeva zile dupa terminarea ei. Singerarilor anormale, in afara menstruatiei, sint considerate cazuri de urgenta si necesita consultatie.

Pentru recoltarea corecta a probelor este necesar ca dvs sa nu aveti contact sexual, sa nu folositi irigatorul sau tratamente vaginale locale cu 48 de ore inaintea consultatiei